1) Ce cere ANMCS (acreditare): adaptare, comunicare, orientare, informații

Standardele ANMCS includ explicit obligația de a adapta serviciile pentru persoanele cu dizabilități și nevoi speciale. În același timp, comunicarea și orientarea sunt tratate ca elemente care trebuie să răspundă nevoilor beneficiarilor.

1.1. Servicii adaptate pentru persoanele cu dizabilități

02.01.04 (Cr) – „Spitalul asigură servicii adaptate şi pentru persoanele cu dizabilităţi, nevoi speciale sau manifestări agresive.”

02.01.04.01 (C) – „Pacientul cu dizabilităţi sau nevoi speciale beneficiază de condiţii adecvate de preluare.”

Observație utilă pentru echipele de management: formularea nu limitează adaptarea la infrastructură, ci atinge direct procesul de preluare (organizare, comunicare, orientare, sprijin).

1.2. Comunicarea externă și orientarea

01.06 (S) – „Sistemul de comunicare existent la nivelul spitalului răspunde nevoilor organizaţiei şi ale beneficiarilor.”

01.06.01 (Cr) – „Comunicarea externă răspunde nevoilor beneficiarilor şi ale spitalului.”

01.06.01.01 (C) – „Spitalul pune la dispoziţia publicului canale de comunicare variate.”

01.06.01.02 (C) – „Pagina de internet a spitalului asigură comunicarea eficientă.”

01.06.01.03 (C) – „Spitalul asigură condiţiile necesare orientării cu uşurinţă.”

În practică, aici apar cele mai multe neconformități „invizibile”: informație neclară, lipsa alternativelor, pagini web greu de folosit cu tehnologiile asistive, formulare sau fișiere inaccesibile.

1.3. Suportul de informații: hârtie, magnetic, electronic

01.05.03.01 (C) – „Suportul de informaţii caracteristic fiecărei activităţi desfăşurate în spital (suport hârtie, magnetic, electronic) şi fluxul de utilizare a acestuia sunt definite şi respectate.”

Acest punct este esențial pentru accesibilitate în documente și fluxuri digitale: confirmă explicit prezența suportului electronic și a unui flux de utilizare care trebuie definit și respectat.

1.4. Siguranță și riscuri neclinice (relevant inclusiv pentru accesibilitate)

01.08.02.01 (C) – „Sunt identificate locurile şi condiţiile cu potenţial de risc fizic pentru securitatea persoanelor (risc de cădere, de alunecare, de lovire, electrocutare etc.) şi sunt adoptate măsuri de prevenire.”

Chiar dacă nu menționează explicit dizabilitatea, acest punct acoperă în mod natural riscuri amplificate pentru persoanele cu mobilitate redusă, deficiențe de vedere sau orientare dificilă.

2) Ce aduce Legea 232/2022: accesibilitate pentru produse și servicii, inclusiv digitale (din 28.06.2025)

Legea 232/2022 transpune în România cerințele Directivei (UE) 2019/882 (European Accessibility Act) și devine aplicabilă începând cu 28 iunie 2025.

Pentru zona de sănătate, implicația practică apare atunci când un spital (mai ales în zona privată, dar nu exclusiv) furnizează servicii către consumatori prin interfețe digitale: site, aplicație, programări online, portal pacient, plăți online, terminale de autoservire (acolo unde există). În aceste situații, accesibilitatea nu mai este doar „bună practică”, ci devine parte dintr-un cadru legal orientat către piața serviciilor și interacțiunea digitală.

3) Paralela practică: ANMCS cere „comunicare eficientă”, Legea 232/2022 cere accesibilitate (când intră în sferă)

Standardele ANMCS cer, foarte clar, ca sistemul de comunicare să răspundă nevoilor beneficiarilor și ca pagina de internet să asigure comunicarea eficientă. În realitate, tocmai aici se blochează accesul multor pacienți cu dizabilități: informația există, dar nu este utilizabilă.

În paralel, Legea 232/2022 ridică miza pentru serviciile digitale aflate în sfera ei: accesibilitatea devine un criteriu de conformare, nu doar o inițiativă internă.

3.1. Exemple concrete de „puncte sensibile” în spitale

• Programări online care nu pot fi operate doar din tastatură sau cu screen reader.
• Formulare PDF scanate, fără structură, imposibil de completat/înțeles cu tehnologii asistive.
• Rezultate sau informații publicate ca imagini, fără alternativă text.
• Pagini de contact care nu oferă canale variate (telefon, formular, adresă clară, program, alternative).
• Lipsa coerenței în orientarea pe site (meniuri, butoane, etichete neclare), deși ANMCS cere „orientare cu ușurință”.

3.2. Abordare recomandată pentru manageri și echipele de calitate

• Inventariați toate punctele de contact cu pacientul: fizic, telefonic, online, documente, semnalistică.
• Maparea cerințelor ANMCS pe procese: „preluare”, „comunicare externă”, „orientare”, „suport informații”.
• Verificare digitală (site/portal/aplicații) prin testare cu tehnologii asistive și verificări WCAG.
• Remediere în pași mici: întâi blocajele majore (programări, formulare, informații critice).
• Menținere: reguli interne pentru publicare (șabloane, verificări, responsabilități, training scurt).

Concluzie

Standardele ANMCS confirmă clar că spitalele trebuie să ofere servicii adaptate pentru persoanele cu dizabilități și să asigure comunicare și orientare care răspund nevoilor beneficiarilor. Din 28.06.2025, Legea 232/2022 introduce un cadru legal relevant pentru accesibilitatea produselor și serviciilor (inclusiv digitale), iar acolo unde serviciile spitalului intră în sfera ei, accesibilitatea devine și o obligație de conformare.

În practică, diferența dintre „avem informații” și „informațiile sunt utilizabile de toți pacienții” este exact zona în care apar cele mai frecvente dificultăți: comunicarea accesibilă și mediul digital.