Introducere

De ce este important să citim exact ce spune legea

În multe situații, drepturile persoanelor cu dizabilități sunt afectate nu prin decizii asumate, ci prin practici administrative preluate automat, fără o raportare reală la cadrul legal în vigoare.

Legea română conține prevederi clare privind capacitatea de exercițiu, exprimarea consimțământului și obligațiile furnizorilor de servicii. Cu toate acestea, în practică apar cerințe suplimentare care nu au acoperire legală, dar care sunt aplicate din obișnuință sau din dorința de „a fi acoperiți”.

1. Capacitatea de exercițiu și persoanele cu dizabilități

Ce prevede Codul civil

Articolul 43 din Codul civil stabilește explicit cine nu are capacitate de exercițiu:

Art. 43 – Lipsa capacităţii de exerciţiu

(1) În afara altor cazuri prevăzute de lege, nu au capacitate de exerciţiu:

a) minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani;

b) cel care beneficiază de măsura tutelei speciale.

(2) Pentru cei care nu au capacitate de exerciţiu, actele juridice se încheie, în numele acestora, de reprezentanţii lor legali, în condiţiile prevăzute de lege.

Textul este clar și limitativ. Dizabilitatea, indiferent de tipul ei (vizuală, auditivă, locomotorie), nu este menționată ca motiv de lipsă a capacității de exercițiu.

Prin urmare:

• o persoană nevăzătoare are capacitate de exercițiu deplină;
• nu există temei legal pentru solicitarea unei persoane împuternicite doar pe baza dizabilității;
• capacitatea nu se prezumă ca fiind afectată în lipsa unei măsuri legale expres prevăzute.

2. Practici bancare fără acoperire legală

Ce spune Legea 448/2006

În domeniul serviciilor bancare, Legea 448/2006 prevede obligații clare pentru operatori.

Articolul 67 alin. (2) și (3) stabilește:

(2) Operatorii de servicii bancare au obligaţia să pună la dispoziţia persoanelor cu handicap, la solicitarea acestora, extrase de cont şi alte informaţii în formate accesibile.

(3) Angajaţii operatorilor de servicii bancare şi poştale au obligaţia de a acorda asistenţă în completarea formularelor, la solicitarea persoanelor cu handicap.

Cadrul legal recunoaște autonomia persoanei, impune adaptarea serviciilor și prevede explicit obligația de asistență.

Solicitarea unei persoane împuternicite pentru operațiuni bancare, exclusiv pe motivul lipsei văzului, nu este susținută de niciun text de lege. Mai mult, aceasta contravine logicii adaptării rezonabile prevăzute de actul normativ.

3. Exprimarea consimțământului în activitatea notarială

Ce prevede Legea 36/1995

Legea notarilor publici și a activității notariale tratează explicit situațiile în care persoanele au dizabilități senzoriale.

Articolul 96 prevede:

Art. 96

(1) Declaraţia de voinţă a surdului, mutului sau surdomutului, ştiutori de carte, se va da în scris în faţa notarului public, prin înscrierea de către parte, înaintea semnăturii, a menţiunii „consimt la prezentul act, pe care l-am citit”.

(2) Dacă surdul, mutul sau surdomutul se găsesc din orice motiv în imposibilitate de a scrie, declaraţia de voinţă se va lua prin interpret.

(3) Pentru a lua consimţământul unui nevăzător, notarul public va întreba dacă a auzit bine când i s-a citit înscrisul şi dacă cele auzite reprezintă voinţa sa, consemnând acestea în încheierea de autentificare.

Textul este explicit: consimțământul persoanei nevăzătoare se exprimă direct, iar rolul notarului este să se asigure că actul a fost înțeles. Legea nu prevede obligativitatea martorilor pentru persoanele nevăzătoare.

În practică există situații în care se solicită martori suplimentari, fără temei legal, exclusiv pe baza dizabilității.

De ce apar aceste practici

Cele mai frecvente cauze sunt:

• necunoașterea exactă a textului de lege;
• preluarea unor practici vechi, neactualizate;
• confuzia dintre dizabilitate și lipsa capacității juridice;
• teama de asumare a deciziei profesionale.

În lipsa formării aplicate, personalul preferă soluții „de siguranță” care, în realitate, pot afecta drepturi și se pot constitui în discriminare pe criterii de dizabilitate în conformitate cu OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Concluzie

Legea există. Provocarea este aplicarea ei corectă

Cadrul legal românesc este clar în privința capacității de exercițiu, a exprimării consimțământului și a obligațiilor de adaptare și asistență. Problemele apar atunci când legea nu este citită în mod aplicat sau când este înlocuită cu proceduri interne făcute pe genunchi.

Clarificarea acestor aspecte și formarea personalului care interacționează direct cu publicul sunt pași esențiali pentru respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilități.